Crini si pietre funerare.

Crinii
Atata fericire pe lume si atatea zambete,iubire si lacrimi,dorinta si vis...crini si pietre funerare.
Tradarea isi revendica dreptul de a fii cruda cu lumea si crinul zambeste limpede de sub corola sa magnifica...tacere.Glasul lui disperat se aude printre sunetele lacrimilor mele ce ating pamantul...lin si incet.Picaturi de ploaie amare sclipesc in lumina ochilor mei...pleoapele-mi devin grele si adorm...vise lungi,nelinistite...ma zvarcolesc in pat.Toata viata-mi pare o visare..oare ma va trezi cineva din acest cosmar?Amintirile imi apar in minte cu o viteza uluitoare.Fulgere albe,intense de lumina ce ma orbesc cu solemnitatea lor..atata nefericire,atata tristete...
Doar crini si pietre funerare...

Pietre funerare.
Visele-mi sunt aripi ce se frang in zborul lor zbuciumat...clipele ce le traiesc se traduc in singuratate..nu urasc nimic din ce ma-nconjoara.Doar tradarea.Vanez afectiunea ce nu mi se ofera...nu sunt si eu un om?!chiar nimeni nu observa?cat o sa mai plang singura intr-un cotlon al mintii mele cerand ajutorul unei fiinte ce niciodata nu va mai veni.Inima-mi-e grea,m-apasa in fiecare moment blestemat pe care sunt nevoita sa-l traiesc...dar m-am obisnuit,asa,o fiinta ca mine nu are nevoie de iubire..durerea mi-e de ajuns,insa,voi astepta clipa in care ea va batea din nou..
Crini si pietre funerare,deziluzie si speranta...