pu şi simplu simplu.

pur şi simplu mă doare undeva în suflet şi nu mai vreau SĂ SIMT SĂ FIU CEEA CE SUNT VREAU SĂ MĂ SCHIMB dar constat că nu pot,VREAU SĂ MĂ DETAŞEZ de tot şi de toate dar este imposibil fiindcă ÎMI PASĂ şi îmi pasă prea mult,sufăr fiindcă ÎMI PASĂ DE CE SĂ ÎMI PESE DE CE NU SUNT INSENSIBILĂ DE CE?de ce trebuie să stau şi să mă gândesc la ghinionul meu de ce trebuie să MINT ŞI SĂ ÎNŞEL,de ce trebuie să Mă prefac ŞI SĂ NU FIU EU....vreau să plâng,să mă zbucium să SIMT CĂ NU MAI TRĂIESC dar încerc fără nici un rezultat...

You belong with me.

I'm dreamin' about
the day when you'll wake up and find
that what you were lookin' for
was waiting here this hole time.

Încarcerată.

Deci jur că nu mai suport să mă simt închisă într-un cub de sticlă impenetreabil,că îmi vine să mă urc pe pereți zilnic și să urlu-n gura mare că m-am săturat!Dar nu pot ... de ce?nici eu nu știu dar sunt 100% sigură că voi izbucni până la urmă și atunci nu va fii frumos,voi face așa cum vreau eu deși voi plăti pentru asta...dar ce-ar fii viața fără un pic de suspans?
=3 Cred că mă înțelegeți nu?eu sper că da...simt că fiecare clipă petrecută ca să fiu un copil bun și politicos,o prietenă adevărată,un om pe care te poți baza au fost în zadar,simt că vreau să scap din acest glob invizibil și să nu respect măcar o dată regulile pe care mi le-am auoimpus și care mi-au fost impuse...

Vreau cizme.

A venit iarna,afar e frig de-ngheaţă apele...şi io vreau cizme.La mine în cartier sunt nişte nămoale înfricoşătoare,gropi în pământ şi băltoci care pot fii numite "lacuri mici" şi tot ce am eu sunt nişte tenişi şi bascheţi[alb&crem].Am fost în oraş pentru cumpărături de cizme: nema.Numai botine de-alea mici,inutile şi cizme mai înalte da' urâte..aşa că acuma tre' să înfrunt noroaiele cu tenişi în picioare.Nu e aşa că-s norocoasă?Şi una peste alta,nu îmi găsesc şapca şi mă bate vântu din toate direcţiile încât îmi vine rău.Urăsc toamna...iar când mă gândesc la iarnă şi zăpezi...îmi e şi mai rău :].

Ador...

Când lumea zice că-s nebună.
Când îmi comand pizza.
Când mă duc la şcoală cu taxiul.
Când enervez pe cineva.
Când câştig pariuri.
Când am o zi bună.
Când plagiez.
Când râd.

Bacovia.

Mai nou am o nouă obsesie ce se numeşte G. Bacovia.Este un poet simbolist,al perioadei interbelice,foarte talentat.Creaţiile ies din tiparele obişnuite,ele fiind unele elegiace,cu tente negative.Mie îmi plac extrem de mult poeziile acestuia în special :
Alb

Orchestra începu cu-o indignare gratioasă.
Salonul alb visa cu roze albe --
Un vals de voaluri albe ...
Spatiu, infinit, de o tristete armonioasă ...

În aurora plină de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări --
Cântau clare sărutări ...
Larg, miniatură de vremuri viitoare ...

Această poezie o ştiu pe dinafară :].Citiţi "Lacustră" de asemenea.E memorabilă.

Se vede că eram răcită.

La mine se observă uşor când sunt răcită.
1)mă culc pe la 22-23.Rar se întâmplă asta.
2)îmi las telefonul pe silenţios toată ziua
3)încep să iau nurofene-n draci
4)înjur mai des
În fotografia de mai sus eram după sesiunea "FERVEX".Cum dracu' de putem zâmbi?O.<